Unii cercetatori sunt de parere ca valoarea “warp” a vitezei prin spatiu, cea cu care am fost familiarizati de seria de filme Star Trek, ar putea fi posibila, in ciuda principiului relativitatii care atesta viteza luminii ca maxima absoluta a spatiului si a timpului.

Facand o asemenea declaratie, oamenii de stiinta iau in calcul un aspect mai degraba abstract, dar pe care il privesc matematic, si anume, influentarea constantei spatio-temporale. Printr-un asemenea procedeu de fizica cuantica, nu este depasita propriu-zis viteza luminii, ci se reduce distanta dintre doua puncte ale spatiului, prin suprapunerea lor in locul dispunerii liniare pe care o percepem in prezent.

Ceea ce s-ar putea sa se fi intamplat deja. Unele modele computerizate sugereaza ca perioada de inceput a Universului ar fi implicat asemenea viteze superluminice, astfel incat cercetatori precum Mark Millis de la Universitatea Houston se intreaba “noi de ce nu am putea reproduce aceasta performanta? Daca s-a putut intampla in cazul Big Bang-ului, de ce nu si pentru calatoriile spatiale?” .

Cercetatorul se bazeaza in aceasta avantare stiintifica pe principiul “energiei negre”, facand analogie cu abilitatea stelelor intrate in colaps de a deveni nebuloase, prin “indoirea” timpului si a spatiului. S-ar putea dovedi motoarele viitorului apte de realizari asemanatoare? Canalizarea stiintei in aceasta directie ne-ar putea oferi destul de curand un raspuns optimist.